luni, 11 aprilie 2011

Complotiştii, sprijiniţi de URSS, încercau să preia conducerea României prin împuşcarea mortală a lui Nicolae Ceauşescu. La finalul anilor ’80, grupul care complota împotriva dictaturii, format din ofiţerii Nicolae Militaru, Ştefan Kostyal şi Radu Nicolae şi din civilii Iliescu şi Măgureanu, şi-a radicalizat acţiunile.

Nicolae Militaru 1996 Foto AGERPRES
Constanţa a fost epicentrul unei mişcări clandestine a cărei finalitate se dorea a fi o lovitură de stat militară de tip sud-american. Complotiştii, cu sprijin sovietic, încercau să preia conducerea prin împuşcarea mortală a lui Nicolae Ceauşescu. Armele ar fi urmat să fie obţinute de la o unitate militară din comuna Mihail Kogălniceanu, printr-un document fals creat de câţiva croitori din Constanţa. Muncitorii constănţeni urmăreau ca prin acţiunile lor să provoace prăbuşirea dictaturii comuniste, care le afecta viaţa de zi cu zi. Grupurile lui Iliescu şi Militaru urmăreau numai să dea o lovitură de stat. „Adevărul" a urmărit traseul personajelor care au populat această poveste despre clandestinitate, cu aspecte de film prost cu spioni.

Un croitor, un barman şi un cojocar

În 2003, Gheorghe Chiricescu, croitor din Constanţa, a finalizat un manuscris intitulat „Vremea ticăloşilor". Este o broşură pe care nu a trimis-o niciunei edituri, din lipsă de fonduri. Ticăloşii din titlu sunt oamenii alături de care croitorul a complotat la un plan de ucidere a lui Nicolae Ceauşescu: Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi căpitanul de rangul I Radu Nicolae.

În 1986, Gheorghe Chiricescu nu era un muritor de foame, dar traiul fără căldură iarna, lipsa alimentelor şi corupţia din sistemul de sănătate l-au împins să confecţioneze câteva sute de manifeste împotriva regimului comunist. Fiul său, Savian Chiricescu, îşi aminteşte: „Tata a început să facă manifeste în 1986. Un fost miliţian de la Miliţia economică i-a furat nişte medicamente care nu se găseau în România. I le adusese un navigator. Atunci i s-a pus lui pata".


Chiricescu a răspândit manifestele, în martie 1986, în câteva cartiere din Constanţa. Apoi, acţiunea s-a repetat cu sprijinul lui Ioan Oprea, barman la Hotel Parc din Mamaia, care avea un laborator foto şi multiplica manifestele. Lui Chiricescu şi lui Oprea li s-a alăturat apoi Nicolae Alexe, de meserie cojocar.


Chiricescu era rudă de gradul trei cu Radu Nicolae, căpitan de rangul I, personaj implicat deja în mişcarea de complot de la nivel înalt, alături de Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, şi de generalii Ioan Ioniţă (fost ministru al Apărării, decedat în 1987), Nicolae Militaru şi Ştefan Kostyal. Radu Nicolae a făcut legătura între grupul muncitorilor din Constanţa şi grupul comuniştilor cu studii în URSS, căzuţi în dizgraţia lui Ceauşescu.


Gheorghe Chiricescu scria în cartea sa: „Radu Nicolae a venit la mine acasă şi, din vorbă în vorbă, am ajuns să-i spun despre manifeste. Nu i-a venit să creadă. După ce i-am arătat unul, mi-a spus: «Chiricescule, nu mai face nicio mişcare până nu îţi spun eu! Vom avea mult de lucru, vreau să ai în jurul tău numai oameni care ştiu să păstreze un secret»". De aici, grupul muncitorilor constănţeni intră sub umbrela ofiţerilor.

1987: Vizita lui Militaru la Consulatul sovietic

Coperţile volumului „Vremea ticăloşilor“, de Gheorghe Chiricescu
La scurt timp, Radu Nicolae i-a înmânat lui Chiricescu trei texte care să apară pe manifeste. Mesajul îndemna la înlăturarea familiei Ceauşescu de la putere, nicidecum a comunismului din România. Pe lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu, complotiştii se mai temeau şi de influenţa lui Nicu Ceauşescu, mezinul familiei, cel despre care se spunea că urmează să preia conducerea RSR după „domnia" tatălui său. Se mai remarcă ura militarilor faţă de cadrele Securităţii, care la Revoluţie vor deveni „teroristo-securişti". „Manifestele astea au fost făcute sub semnătura Frontului Salvării Naţionale", îşi aminteşte Claudiu Alexe, fiul complotistului Nicolae Alexe.


Acţiunile grupului de la Constanţa s-au intensificat în 1987, anul în care generalul Nicolae Militaru a început să frecventeze acest oraş. Militaru a povestit, la 23 septembrie 1993, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, cum a decurs vizita sa la consulatul sovietic din Constanţa: „În 20 august 1987 m-am deplasat la Constanţa personal şi m-am dus la Consulatul General Sovietic. Făceam parte din Tratatul de la Varşovia, ştiţi foarte bine. Nouă ne era teamă extraordinar de mult, nu ne-a plăcut ambiguitatea, chiar a lui Gorbaciov, şi m-am dus acolo, am intrat la consulul general şi am pus trei întrebări. I-am arătat cartea de vizită. A plecat de lângă mine şi după vreo douăzeci de minute a venit şi mi-a dat răspuns la cele trei probleme. La prima problemă: că Uniunea Sovietică nu are niciun fel de motiv şi nu se va amesteca niciodată în treburile interne ale României. Deci, ca atare, faceţi ce vreţi. A doua chestiune: că noile autorităţi vor fi imediat recunoscute de către guvernul sovietic. Şi a treia problemă, care era cea mai fierbinte, cea mai importantă: nu se va repeta ceea ce s-a întâmplat în august 1968 în Cehoslovacia. I-am băut coniacul cu care mă servise şi cafeaua, am plecat cu o extraordinar de mare satisfacţie. Ăsta a fost singurul contact care a existat, de care ştiu eu, unde am fost implicat eu personal". Ultima frază este, evident, o minciună.

„Militaru i-a trimis o scrisoare lui Gorbaciov"

Întrebat în ce calitate a mers la Consulatul Sovietic, Militaru a răspuns: „În calitate de cetăţean român, general român. Nici n-am ştiut cum îl cheamă pe consul. La intrare, mi-am dat cartea de vizită. Am stat de vorbă cu el vreo 30 de minute. Mi-a plăcut discuţia cu ăsta. Blama şi el situaţia". Într-o mărturie lăsată în cartea lui Chiricescu, Radu Nicolae susţine că, de fapt, cu acea ocazie, Nicolae Militaru i-a trimis o scrisoare lui Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. „Generalul Militaru, prin curierul Consulatului Sovietic de la Constanţa, a trimis o scrisoare lui Gorbaciov, foarte curajoasă. «Sunteţi de partea lui Ceauşescu sau de partea poporului român?». Orice s-ar spune, generalul Militaru nu a fost un om slab, ci un om hotărât, care ştia că nu mai poate da înapoi. Era tot timpul atent la mişcările grupării Iliescu-Măgureanu, pe care o considera o grupare interesată doar de acapararea puterii. De fapt, se urmărea doar înlocuirea lui Ceauşescu. După înlăturarea acestuia, noua dictatură, un fel de Perestroika, avea ca scop o democraţie socialistă de tip suedez".

„Mitraliere!"

Ştefan Kostyal, general cu Academia Militară făcută la Moscova, tras pe linie moartă de Ceauşescu pentru suspiciunea de spionaj în favoarea sovieticilor, era un apropiat al generalului Nicolae Militaru şi totodată un pilon de bază în organizaţia clandestină de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu. Despre vizita lui Militaru la Consulatul Sovietic din Constanţa, Kostyal are informaţii că de fapt acesta a mers acolo pentru a cere armament. „Militaru s-a dus la Constanţa, ăia l-au primit, au stat de vorbă şi nimic! Dar ulterior mi s-a spus mie, mi-a fost foarte neplăcut. Adică aberaţii de astea, nu ştiu! Mitraliere! Ce mai cereau de la ei. Şi deranjau oamenii! Ei aveau încredere în grupul nostru până la o limită. Până la a nu ne trăda!", a declarat Kostyal la Comisia Decembrie '89.

Răpuşi de cancer

Niciunul dintre muncitorii constănţeni implicaţi în complot nu mai este în viaţă. Croitorul Gheorghe Chiricescu a murit în 2007, iar barmanul Ioan Oprea şi cojocarul Nicolae Alexe au decedat în 2004. Tustrei au murit de cancer.


30 de minute a durat discuţia dintre generalul Nicolae Militaru şi consulul sovietic de la Constanţa, la întâlnirea din 1987.


"Generalul Nicolae Militaru era tot timpul atent la mişcările grupării Iliescu-Măgureanu, pe care o considera o grupare interesată doar de acapararea puterii. De fapt, se urmărea doar înlocuirea lui Ceauşescu."
Radu Nicolae
fost căpitan de rangul I

"Militaru s-a dus la Constanţa, ăia l-au primit, au stat de vorbă şi nimic! Dar ulterior mi s-a spus mie, mi-a fost foarte neplăcut. Adică aberaţii de astea, nu ştiu! Mitraliere! Ce mai cereau de la ei. Şi deranjau oamenii!"
Ştefan Kostyal
general în rezervă

Mesajele celor trei manifeste

- „Generali, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, ostaşi! Până când veţi mai îngădui unui impostor să transforme oastea ţării în cohorte de salahori, în timp ce trupele Securităţii se lăfăie în cazărmi, terorizând poporul?"


- „Cetăţeni! Cereţi MAN (n.r. - Ministerul Apărării Naţionale) să ancheteze pe Elena Ceauşescu cu privire la modul cum a gestionat fondurile încasate cu ocazia cutremurului şi a inundaţiilor, modul cum a obţinut titlurile universitare şi academice, autenticitatea lucrărilor apărute sub semnătura ei!"


- „Studenţi! Cultura românească se află în mare primejdie. Organizaţi-vă şi puneţi-vă în fruntea muncitorilor. Cereţi ca un depravat ca Nicu Ceauşescu să fie înlocuit din fruntea organizaţiei voastre. Scuturaţi de pe trupul ţării păduchii ruşinii - informatorii Securităţii!"


Complotul în „vremea ticăloşilor"
BOSCHETARUL ŞI PLĂCINTA

Generalul Militaru a fost adus la Constanţa pe 23 august 1987, de către Gheorghe Chiricescu. Acesta a scris în cartea sa: „Radu Nicolae mi-a cerut să vin urgent la Bucureşti cu maşina. A fost o întâlnire scurtă. M-am trezit în maşină cu generalul Nicolae Militaru. Misiunea mea era deosebit de delicată. Generalul trebuia adus în Constanţa. Autoturismul mi-a făcut multe probleme. Cu frâna defectă, am ajuns cu bine la Constanţa".


Aici, pentru a-i pune în dificultate pe cei care îl filau, Militaru a schimbat maşina. Savian Chiricescu, fiul lui Gheorghe Chiricescu, îşi aminteşte: „L-am preluat şi l-am dus până la Violeta Alexe. Acolo s-a schimbat de haine, l-a preluat Claudiu Alexe şi l-a dus la Consulatul Sovietic. Cum dracu' să nu intre la Consulat dacă toţi au fost KGB-işti? Radu Nicolae, care mi-era rudă, mi-a spus-o pe faţă, după Revoluţie, că el a colaborat cu KGB-ul: «Cum să te mai mint când eu am stat cinci ani în Rusia?». El a fost primul comandant de submarine nucleare. Cinci ani de Siberia. Vorbea perfect ruseşte. Şi mi-a recunoscut: «Da, mă, normal că am colaborat cu ruşii»".


Claudiu Alexe, adolescent în 1987, s-a aflat în maşina care l-a dus pe Militaru la Consulatul Sovietic: „Eu trebuia să-l filez, să văd dacă era urmărit. Era un fel de film prost, pentru că, dacă era urmărit, nu-l puteam ajuta pe el cu nimic. Şi eu, la rândul meu, am fost filat". De teama urmăritorilor, generalul îşi schimba foarte des hainele şi purta ochelari fumurii.

FILAJUL

Militaru a ieşit din Consulat după două ore. Cartea „Vremea ticăloşilor" continuă istoria acelei zile: „După aceea, devenise mai vorbăreţ şi ne-a asigurat că totul se desfăşoară conform planului". În noaptea de după vizita la Consulat, Militaru a fost cazat la Violeta Alexe, tânăra fiică a lui Nicolae Alexe. Complotiştii constănţeni şi Nicolae Militaru au vorbit multe în acea noapte. „Seara s-a discutat mult despre căderea Guvernului Ceauşescu, despre înlocuirea lui cu un om luminat, un fel de Gorbaciov, despre implicarea militarilor în lovitura de stat şi despre gruparea Iliescu-Măgureanu, în care generalii nu prea aveau încredere", scrie Gheorghe Chiricescu.

Tot atunci, Militaru a început să le vorbească croitorilor Chiricescu şi Alexe despre nevoia de bani în cazul unei lovituri de stat militare: cei doi aveau case bune şi ceva economii, căci din croitorie se câştiga bine. „Ne-a spus că e nevoie de armament şi de echipament militar, însă fără bani nu se poate face nimic. Ni s-a cerut să confecţionăm o ştampilă cu însemnele «Ministerului Comerţului Interior - Republica Socialistă România». Alexe Nicolae l-a asigurat că în câteva
zile va fi gata".

Diversiuni cu boschetari prin parc
Ştampila despre care vorbea Militaru era necesară pentru a falsifica un document pentru cumpărarea de arme şi muniţie din ţară. Planul îl implica şi pe Ilie Mirescu, ginerele lui Gheorghe Chiricescu, ofiţer superior la o unitate militară din Mihail Kogălniceanu. Acesta trebuia ca, pe baza unui document parafat cu ştampila falsă, să scoată din unitate armament şi muniţie. „Ilie Mirescu era locotenent major şi şeful radiolocaţiei pe tot judeţul Constanţa. Având funcţie mare, putea să scoată arme, chipurile pentru paza unităţii, aşa era planul", spune Savian Chiricescu.

Gheorghe Chiricescu continuă povestea în cartea sa: „Peste cinci zile, Alexe mi-a arătat o ştampilă. O meşterise ca la carte". Elena Asiei, o constănţeancă apropiată grupului de complot, dar care nu a participat la acţiuni, spune cum a fost preluată ştampila de către Virgil Măgureanu. „Pentru a nu crea suspiciuni, Alexe mi-a povestit că a mers în Parcul Cişmigiu, a mâncat o plăcintă, apoi a strecurat ştampila în hârtia-ambalaj a plăcintei şi a aruncat neglijent hârtia undeva în iarbă. Un individ îmbrăcat ca un boschetar s-a apropiat de locul unde era aruncat ambalajul ce conţinea ştampila şi, vezi Doamne, căutând mucuri de ţigară pe jos, a găsit ghemotocul de hârtie. Aşa a fost planul. «Boschetarul» era din reţeaua de complot".

„Şarpele veninos" din Dristor

O altă ştampilă falsă i-ar fost înmânată personal, susţine Gheorghe Chiricescu, lui Virgil Măgureanu, într-o noapte, în cartierul bucureştean Dristor. „Radu Nicolae a coborât, a dat un telefon şi după zece minute a apărut Virgil Măgureanu. S-a urcat pe bancheta din faţă. Avea o privire rece, de şarpe veninos, pregătit să atace sau să fugă. Prezenţa lui mă înspăimânta. A luat ştampila, a cercetat-o şi a mormăit că totul e în regulă. I-a spus lui Radu Nicolae: «Avem nevoie de bani»", povesteşte Gheorghe Chiricescu în carte.

Ion Iliescu: Ceausescu îmi cunostea familia. Eram chiar agreeatul familiei Ceausescu. Elena o cunostea pe mama mea. Ceausescu a încercat să mă protejeze, într-un fel, pentru că stia povestea noastră. Ceausescu îl stia pe tatăl meu, erau prieteni. Din pacate, copiii lui Ceausescu, Zoe, Nicu si Valentin au fost victime, mai ales ale mamei lor.

Ion Iliescu Nina Serbanescu
Fostul presedinte al României, Ion Iliescu a povestit pentru prima oară dramele prin care a trecut de-a lungul vietii sale alături de sotia sa, Nina. Politicianul a stat de vorbă cu reporterii revisei VIP despre copiii pe care nu i-a avut, despre fratii săi, despre relatiile cu Nicolae si Elena Ceausescu, dar si despre Elena Udrea, pe care o consideră atrăgătoare, drăgută, dar si cu răutăti.


Rep.: Domnule Iliescu, nu v-ati dorit copii sau nu a fost să fie?

Ba chiar ne-am dorit, dar nu a fost să fie…Sotia mea a avut trei sarcini toxice, iar după aceea…nu s-a mai putut.

Rep.: Nu v-a atras ideea înfierii unui copil?

Viata noastră a fost asa de agitată, încât nu puteam face asta.

Rep.: Doamna vă spune „Iliescu”. Asa vă alintă?

Când vorbeste cu altii îmi spune Iliescu, dar acasă mă strigă Ionel sau Nelu.


Rep.: Am văzut o fotografie în care dvs si soția vă jucati cu familia Ceausescu. În ce relatii ati fost? Aveati si momente de apropiere?

La început eram chiar agreeatul lor. El a fost în închisoare cu taică-meu, în lagăr. Tata era muncitor CFR-ist, militant de partid; s-a îmbolnăvit în închisoare, a iesit bolnav din lagăr si a fost exclus din partid de către Gheorghiu-Dej. La mai putin de un an de la eliberare, a murit. La 15 ani am rămas orfan de tată. Ceausescu îmi cunostea familia. Ea o cunostea pe mama. Mama mea a fost detinută ilegal, clandestin, iar ea era prietenă cu un frate mai tânăr de-al maică-mii. Ceausescu îl stia pe tatăl meu, erau prieteni. Făceau parte din aceeasi miscare de rezistentă. El a încercat să mă protejeze, într-un fel, pentru că stia povestea noastră. În lagăr, la Caransebes s-au nimerit amândoi. Taică-meu a murit în 45, iar Ceausescu a venit la putere cu 20 de ani mai târziu, în 65.


Fotografiile de care vorbiti sunt de pe vremea când am fost trimis la Iasi; eram deja în dizgratie si urmăriti. Era duminică, zi de odihnă; ei veniseră la Iasi, iar acolo, mai departe de oras, există un ocol silvic; cei de acolo ne-au oferit un loc de cazare. De acolo erau fotografiile…


Rep.: Dar Elena Udrea? Are o evolutie galopantă în PDL si o imagine puternic conturată. Ce sfaturi i-ati da?

Are o evolutie precipitată…E greu să dai sfaturi. Cu toate acestea are, în mod real, niste calităti. Reuseste să aibă atâta succes în rândul partidului din care face parte, în rândul celor alături de care lucrează, precum si în societate. E o femeie drăgută, agreabilă, cu prezentă plăcută si…reuseste. Are niste calităti intrinseci clare. Pe de altă parte, stim că are niste răutăti care o dezavantajează, adică nu stie, nici ea, să-si păstreze echilibrul necesar; resentimentele o domină adesea si umbresc tocmai calitătile pe care, fără îndoială, le are.

Rep.: Doamna Nina este, în continuare, „spiritul german” al familiei?

Da. E mai ordonată si mai disciplinată decât mine, desigur. Agenda mi-o fac singur, dar se preocupă să am timp să lucrez, să scriu…Fac aceste lucruri acasă, nu aici, la birou.


Mihai Iliescu, Ion Iliescu Crisan Iliescu si Eugen Iliescu
Rep.: Ce vă găteste-o mâncare după care sunteti topit?

Noi ne-am tot ajustat gusturile o dată cu vârsta; am mai „tăiat” din lucrurile care ne plăceau, dar la care am fost nevoiti să renuntăm: condimentele, sarea. Cu mici exceptii, consumăm mâncare nesărată…A trebuit să o eliminăm…

Rep.: Vă face sarmale? La acestea încă nu ati renuntat?

Sarmale…da, sigur. Legat de acestea-e interesant cum am început să le mâncăm. Eu în tinerete, nu agream varza gătită si nu suportam sarmalele cu varză. Însă, în studenție-căci eram studenti când ne-am căsătorit-, eram la Moscova, cu bursă. Acolo se servea o mâncare mai fadă. Mă rog, fiecare popor cu gustul său…Am descoperit niste conserve bulgăresti cu sarmale. Asa am început să le mâncăm.

Rep.: Mai face doamna Nina piata singură?

Da, mai merge. Face piata la Floreasca. O recunosc oamenii, s-au obisnuit…Oriunde e recunoscută, e tratată cu respect.

Rep.: Domnule Iliescu, despre rudelel dvs. Nu prea am auzit mare lucru. Aveti cumnate?

Sora nevestei mele, da; este inginer constructor. Locuieste în Bucuresti.

Rep.: Dvs. câti frati ati avut?

Am avut trei frati, dar toti trei au murit. Eu sunt cel mai în vârstă dintre cei patru frati. S-au dus toti, pe rând…Primul s-a stins în 1984, când eu eram dat afară de la muncă. Era inginer în cadrul Institutului Energiei Electrice si lucra pe un santier în Irak, la Kirkuk. A făcut infarct și a murit pe santier. Deci, pe de o parte eu eram dat afară de la Institutul Apelor și cu greu, după trei luni, mi-am găsit un loc de muncă la editură; de cealalată parte, el venea în tară, într-un cosciug sigilat…Al doilea frate-cel mai tânăr dintre noi, , care s-a născut după moartea tatălui meu a avut cancer la plămâni, fiind un fumător înrăit. Poate cel mai inteligent dintre noi, Mihai, a studiat limba arabă, dar și când a fost maică-mea plecată în Rusia, a prins din mers limba rusă, italiană, engleză; avea o minte foarte ageră. A murit la mai putin de 60 de ani. Al treilea, adică cel de mijloc, Crisan a murit în 2005.


Rep.: Năstase, Ponta si Geoană sunt oamenii pe care dvs. i-ati „ridicat”. V-au mai trădat, dar tot pe ei îi sustineti-cel putin pe doi dintre ei, cu sigurantă. De unde vine această noblete, să zicem asa?

Viata m-a învătat să mă detasez. Toti avem sentimente si resentimente. Eu detin suficiente motive pentru acestea din urmă, însă am si o vastă experientă de viată. Totusi, nu am acumulat asemenea cantităti de resentimente fată de nimeni, nici chiar fată de cei mai răi. Spre exemplu, Rus de la Cluj, pe care, bunăoară, l-am si apreciat, a fost hotărât să mă înlăture la Congresul din 2005; a si reusit. Avea si el, probabil, rationamentul lui…Atât lui, cât si celor care îi urmează exemplul, i s-a părut că Iliescu este un balast, că a avut meritele lui, dar că partidul trebuia să se înnoiască, să aibă altă deschidere…Rus a spus că Ilieascu trebuia să plece. Din păcate, a vut această idee…Măcar să fi demonstrat că ei reprezintă o solutie mai bună decât mine…

„Ea, o zgripturoaica ce a distrus viata propriilor copii“


Rep: Cu Nicu Ceausescu ati vorbit dupa revolutie?

Ion Iliescu Nicolae Ceausescu 1965
Mai vorbiti cu Valentin Ceausescu?

Ne gindim ca ati vegheat sa nu li se intimple ceva rau, asa cum si tatal lor v-a ajutat la inceputurile dvs…
Ion Iliescu: Eu si Nicu apartineam unor generatii diferite. Cu Valentin nu am mai vorbit dupa revolutie… Cu fratii Ceausescu nu comunicam nici inainte, dar nici dupa revolutie. Protejarea urmasilor unor sefi de stat tine de regulile unui stat democratic. Personal, nu am avut contacte. Nici nu avea de ce sa li se intimple ceva, nici macar Zoei. Din pacate, acesti trei copii au fost victime, mai ales ale mamei lor. Era o femeie limitata intelectual, cu niste porniri… Iar Zoe, saraca, a suferit enorm cind a iubit pe cineva – un om de mare calitate, medic, fiul unui profesor – iar mama ei nu a vrut, sub niciun chip, sa fie de acord cu asa ceva… El le-a purtat copiilor lui o dragoste normala, fireasca. Ea i-a impiedicat pe copii sa-si aseze viata asa cum ar fi vrut… Era o zgripturoaica. Punea Securitatea pe urmele propriilor sai copii, sa o anunte tot ceea ce faceau… Le-a stricat viata.
de Ella Nica

miercuri, 16 martie 2011

Conturile lui Ceauşescu şi lovitura de stat

În procesul de la Târgovişte, procurorul Dan Voinea şi judecătorul Gică Popa s-au încurcat în cifre. Ei i-au acuzat pe Ceauşeşti că au dosit ba 400.000 de dolari, ba 400 de milioane sau un miliard de dolari! Pe măsură ce era bombardat cu acuzaţii, Nicolae Ceauşescu amintea tot mai des de “lovitura de stat” dată de „trădători“ şi de „agenturile străine“.

După circa un sfert de oră, procesul soţilor Ceauşescu a ajuns la un punct sensibil: averea dictatorilor. Cel care „a deschis balul" a fost judecătorul-colonel Gică Popa, preşedintele Tribunalului Militar Excepţional. Acesta îi vorbeşte lui „nea Nicu", pe un ton insidios, despre „vila fiicei dumitale", care „avea un cântar de aur pe care îşi cântărea carnea adusă din străinătate".

Pe Aceeaşi TemăL'Express:"Fosta Securitate, mai rea decât celebrul serviciu secret STASI"
Elena: „O să te audă colegii mei, intelectualii!“
Stănculescu în ’89: „Unde-i împuşcăm după proces?“
Bucuria lui Ceauşescu: „A venit Stănculescu!“
tagurinicolae ceausescu elena ceusescu proces Dan Voinea Gică Popa lovitura de stat Tema conturilor din străinătate a fost abordată, brusc, de procurorul-maior Dan Voinea. Acesta pomeneşte şi o sumă: 400.000 de dolari. Judecătorul Gică Popa îl corectează însă imediat: „400 de milioane de dolari în Elveţia". Bâlbâiala este totală, dat fiind că în rechizitoriul sumar, întocmit anterior de acelaşi procuror Dan Voinea, ultimul cap de acuzare - al cincilea - suna astfel: „Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate".

Ceauşescu se ţine tare, acuzând tribunalul de „minciună în falş". „Nu există niciun cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator au procedat cei care au făcut lovitura de stat!", strigă Ceauşescu, tot mai răguşit.

Stenograma procesului de la Târgovişte (3)

„Este o minciună în falş şi arată ce trădare s-a comis în ţara asta"

Urmare din ziarul de ieri

Judecătorul:(Către grefier) Deci nu recunoaşte că a fost destituit. Vă rog să consemnaţi: „Nu recunosc noile organe legal constituite".

Nicolae Ceauşescu:Răspund în faţa Marii Adunări Naţionale şi a poporului, nu a celor care au provocat şi organizat lovitura de stat cu ajutorul agenturilor străine...

Judecătorul:... Plătite de Ceauşescu Nicolae.

Elena Ceauşescu:Ha, ha!... Să-l dea jos pe Ceauşescu? Ha, ha, ha...

Nicolae Ceauşescu:Nu...

Elena Ceauşescu:Ce impertinent poate să fie!

Nicolae Ceauşescu:Nu! Nu! E nonsens!

Judecătorul: Grefier, vă rog să citiţi ce aţi consemnat.

Grefierul:„Nu recunosc noile organe legal constituite ale puterii de stat..."

Judecătorul:„... Şi sunt încă preşedintele ţării şi comandantul suprem al Armatei."

Avocatul Teodorescu:Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat dacă are cunoştinţă că e demis Guvernul.

Judecătorul: De ce, inculpat, ai luat măsura aceasta ca să umileşti poporul, să-l terfeleşti, să-l aduci în halul de umilinţă în care l‑ai adus? De ce ai exportat produsele astea pe care le munceau ţăranii? Şi veneau ţăranii de la Caracal, din toată ţara, la Bucureşti să cumpere pâine, pe ger, pe frig, cei care produceau pâinea, cei la care te duceai dumneata şi le dădeai indicaţii... De ce ai înfometat poporul, de ce ai făcut aceasta, de ce ai înfometat acest popor?

Elena Ceauşescu:Extraordinar!

Judecătorul:De ce l-ai înfometat?

Nicolae Ceauşescu:Nu vă răspund la întrebare. Voi spune, vă spun ca simpli cetăţeni şi voi arăta şi în Marea Adunare Naţională, că pentru prima dată cooperatorii au primit câte 200 de kilograme de grâu pe persoană - nu pe familie! - şi mai aveau încă dreptul să mai primească.

Judecătorul:Primeau, primeau...

Nicolae Ceauşescu:E o minciună şi un falş. Vă spun ca să vă gândiţi bine, este o minciună în falş şi arată acuma câtă lipsă de patriotism şi ce trădare s-a comis în ţara asta.

Judecătorul:(Către grefier) „Dimpotrivă, am luat măsuri să se dea câte 200 de kilograme la ţărani". Şi atunci de ce veneau ţăranii să ia pâine de la
Bucureşti?

Nicolae Ceauşescu:Pardon! Aproape în toate comunele s-au făcut brutării. Asta nu recunoaşteţi?

Judecătorul:Încercând să folosim expresia dumitale... (Se suprapun vocile) Dumneata vorbeşti cu tribunalul!

Nicolae Ceauşescu:Vorbeşte un cetăţean şi ascult pe orice cetăţean, nu vă declar. Nu recunosc nimănui nicio calitate. Ca simpli cetăţeni, putem discuta orice.

Judecătorul:Dumneata foloseai o expresie foarte des: „avem programe minunate". Probabil că de programul ăsta era vorba - una să scrii pe hârtie şi alta să se facă în realitate. Aşa ai vorbit şi despre sistematizarea localităţilor, care de fapt a însemnat distrugerea ţărănimii române, a plaiului nostru strămoşesc. Te‑ai gândit vreodată la asta?
Ca cetăţean?

Nicolae Ceauşescu:Ca cetăţeni, ca cetăţeni... Vă spun ca la simpli cetăţeni... Niciodată, în satele româneşti, nu s-a realizat o asemenea dezvoltare. Şi nu de distrugerea satelor româneşti, ci dimpotrivă, de consolidare, de a le asigura producţia.

Judecătorul:(Către grefier) „Nu am intenţionat să distrug satele româneşti..."

Nicolae Ceauşescu:Nu! Am spus „discut ca simpli cetăţeni"!

Judecătorul:(Către grefier) „... ci am vrut să le modernizez".

Nicolae Ceauşescu:... De a se întări şi construi spitale, medici, şcoli, brutării mari, tot ce este necesar pentru o viaţă demnă şi cum nu s-a făcut în nicio ţară din lume. Ca simpli cetăţeni vă spun acest lucru!

Judecătorul:Ultima întrebare, inculpat. Vorbeai de egalitate şi că toţi suntem egali, că fiecare trebuie să primească după munca lui. Am văzut la televizor vila fiicei dumitale, avea un cântar de aur pe care îşi cântărea carnea adusă din străinătate. Carnea asta de aici, a noastră, nu era bună!

Elena Ceauşescu:Extraordinar! Extraordinar...! De unde scoateţi atâtea scorneli? Stă într-un apartament ca fiecare cetăţean.

Stenograma procesului de la Târgovişte (3)

Ceauşescu către procurorul Dan Voinea: „Te voi trimite în judecată pentru insultă!"

Judecătorul:Era vila bunicii.

Elena Ceauşescu:Care vilă? Ce vilă?! N‑avem nimeni vilă! Noi am dat prin lege...

Judecătorul:Cântar cu care să-şi cântărească carnea...

Elena Ceauşescu:... prin lege l-am dat. Nu a cumpărat nimeni, nu am avut...

Judecătorul:Aţi avut palate, aţi luat palate...

Elena Ceauşescu:Nu avem, sunt ale ţării. Prin lege am dat voie...

Judecătorul:Pentru copii dădeai 10 lei pentru Revelion că să‑şi cumpere bomboane, aşa ai înţeles dumneata ca să ajuţi copiii, familiile cu copii.

Procurorul:Domnule preşedinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceauşescu Nicolae contul de 400.000 de dolari...

Judecătorul:400 de milioane de dolari din Elveţia.

Elena Ceauşescu:Ce cont?

Procurorul: Pe numele cui este, cui aparţine?

Ambii inculpaţi:Ce cont?

Judecătorul:Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la băncile din Elveţia.

Elena Ceauşescu:Să se facă dovada, dovada!...

Judecătorul:O să se aducă şi dovada.

Nicolae Ceauşescu: Nu există niciun cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator au procedat cei care au făcut lovitura de stat!

Judecătorul: Îţi place mereu să foloseşti termenul de lovitură de stat.

Nicolae Ceauşescu:Vă rog, nu am terminat. Ca cetăţeni...

Judecătorul:(Către grefier) Vă rog să consemnaţi: „Nu recunosc să fi depus eu sau alte persoane în numele meu, al familiei mele..."

Nicolae Ceauşescu:Niciun dolar!

Judecătorul:„... niciun dolar la vreo bancă din străinătate".

Nicolae Ceauşescu:Nu, nu am dat declaraţie, îţi spun ca simplu cetăţean! Ce minciună, ce falsitate!...

Judecătorul:La fiica dumitale s-a găsit suma de 90.000 de dolari, iar pe cetăţenii care aveau un dolar îi trimiteai în judecată!

Avocatul Lucescu:Suntem la aceste 400 de milioane de dolari. Vă rugăm să întrebaţi inculpatul dacă nu a deschis vreun cont şi nu există pe numele Domniei Sale. Dar dacă totuşi contul există, este de acord să declare că îi lasă să vină în ţară pentru statul român, aceşti bani, în Banca Naţională?

Judecătorul:Ai înţeles, inculpat?

Nicolae Ceauşescu:Vom discuta în Marea Adunare Naţională!

Avocatul Lucescu: Acum să ne spună dacă aceşti bani pot fi remişi statului român.


Nicolae Ceauşescu: E o provocare ordinară!

Elena Ceauşescu:Ce insinuări...

Nicolae Ceauşescu:Pentru dumneavoastră, ca simpli cetăţeni...

Judecătorul:Noi suntem tribunalul, nu suntem simpli!

Nicolae Ceauşescu:Nu vă recunosc calitatea asta!

Judecătorul:Noi avem calitatea de tribunal.

Nicolae Ceauşescu:Dar ca cetăţeni, vă spun că nu am avut, nici nu am cont în nicio ţară, nicio valută.

Judecătorul:Nu aveţi un fond depus în valută în nicio ţară...

Procurorul:Domnule preşedinte, dacă acest inculpat paranoic nu are niciun cont, să încheiem şi noi conturile cu el, că se pare că nu ne putem înţelege!

Avocatul Teodorescu:Vă rog să trecem la ascultarea inculpatei Ceauşescu Elena.

Nicolae Ceauşescu:Te voi trimite în judecată pentru insultă, cel care zice că ar fi procuror. Te voi trimite în judecată pentru insultă!

Judecătorul:La comisia de judecată...

Nicolae Ceauşescu:Şi la comisia de judecată, să vă judece adevărata judecată şi în rândul muncitorilor.

Judecătorul:(Către grefier) Vă rog să daţi citire declaraţiei, ca să audă.

Grefierul:„Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc. Refuz să răspund la întrebarea cine este autorul genocidului de la Timişoara. Nu recunosc să fi dat ordin eu sau acoliţii mei să se tragă în mulţimea adunată la cele... nu am dat ordin să se tragă. Refuz să răspund la întrebarea cine a recrutat şi dirijat mercenarii străini care săvârşesc fapte şi în prezent, omorând populaţia paşnică. Refuz să răspund la întrebările puse de tribunal. Nu recunosc noul organ al puterii constituite şi nici organele care au uzurpat puterea de stat - în ghilimele. Uzurparea puterii a fost făcută cu ajutorul agenturilor străine. Nu recunosc organele noi de stat. Sunt încă preşedintele ţării..."

Judecătorul:Încă - în ghilimele.

Grefierul:„... Nu recunosc că am înfometat poporul, ci dimpotrivă, am luat măsura ca să dăm câte 200 de kilograme de grâu la ţărani. Nu am inţentionat să dărâm satele României, ci am vrut să le modernizez. Nu recunosc să fi depus eu - sau alte persoane în numele meu - niciun dolar în băncile din străinătate..."

Nicolae Ceauşescu:Nu am depus eu şi nu am dat nimănui... dar nu răspund nimănui, e o provocare ordinară!

Judecătorul:Semnezi declaraţia, inculpat?

Elena Ceauşescu:Nu, nu semnezi nimic!

Nicolae Ceauşescu:Nu am dat nicio declaraţie. V-am spus ca simpli cetăţeni, ca să cunoaşteţi realitatea.

Judecătorul:Refuză să semneze. De altfel, inculpatul a refuzat să recunoască şi legalitatea tribunalului în care a fost astăzi judecat.

Nicolae Ceauşescu:Şi a acestui aşa-zis Consiliu de Salvare Naţională.

Judecătorul:Deci ai aflat de existenţa acestui Consiliu...

Elena Ceauşescu:Păi, ne-aţi spus, ne-aţi spus aici, discutau oamenii...

Nicolae Ceauşescu:Am fost informat de domnul avocat, a spus aici.

Judecătorul:Este organ al puterii legal constituite în stat.

Nicolae Ceauşescu:Nu se poate constitui un organ legal decât de puterea de stat, de Marea Adunare Naţională. Cei care prin lovitura de stat, prin trădare au uzurpat puterea, cum s-a întâmplat sute şi sute de ani în istoria României, au sfârşit prin a răspunde în faţa poporului